Categories
atmosphere caring infrastructures design intraventions ethnographic experimentation events experimental collaborations heat and shade older people urban and personal devices

Estancia como profesor invitado en el Laboratorio de STS de la UNAM

Gracias a la amable sugerencia de la Prof. Dra. Vivette García Deister he sido convidado como profesor invitado de la UNAM en agosto de 2025.

No sólo tendré el gran placer de viajar a Ciudad de México para conocer a un grupo fascinante de doctorandes, trabajando sobre muy diferentes proyectos etnográficos en el ámbito de los STS y el cuerpo, la salud y las ciencias biológicas, sino que esta será una gran oportunidad de poder compartir y poner en discusión mis investigaciones en curso en el Laboratorio de STS que la Dra. García Deister coordina como parte del Posgrado en Filosofía de la Ciencia. ¡Una gran ocasión para tramar alianzas sobre inventiva etnográfica y los STS en lengua castellana!

Para quien pudiera interés, adjunto el programa de mi estancia.

PROGRAMA

27 de agosto de 2025 10:00-14:00 | Inventar dispositivos de campo: La indagación etnográfica como problematización conjunta 

Concepto

En esta conferencia me gustaría poder repasar el programa sobre la etnografía que une mis más recientes compilaciones (Experimental Collaborations y An Ethnographic Inventory): un trabajo co-desarrollado con mi colega Adolfo Estalella que pone de evidencia la centralidad conceptual y descriptiva de pensar la etnografía desde sus “dispositivos de campo”, esto es, desde las disposiciones afectivas, así como los arreglos sociales y materiales que hacen la etnografía posible. Un trabajo descriptivo y conceptual que nos muestra la etnografía como un trabajo relacional que convierte a los Otros en acompañantes epistémicos de una problematización conjunta del mundo. 

Lecturas

Para esta sesión recomiendo las dos introducciones de los libros:

– Criado, T. S., & Estalella, A. (2018). Introduction: Experimental Collaborations. En A. Estalella & T. S. Criado (Eds.), Experimental Collaborations: Ethnography through Fieldwork Devices (pp. 1-30). Berghahn.

– Estalella, A., & Criado, T. S. (2023). Introduction: The ethnographic invention. En An Ethnographic Inventory (pp. 1-14). Routledge.

Para profundizar, sugiero los siguientes capítulos en que me apoyaré en mi conferencia: 

– Marrero-Guillamón, I. (2018). Making fieldwork public: Repurposing ethnography as a hosting platform in Hackney Wick, London. En A. Estalella & T. S. Criado (Eds.), Experimental Collaborations: Ethnography through Fieldwork Devices (pp. 179-200). Berghahn.

– Pérez-Bustos, T. (2023). How to stitch ethnography. En T. Criado & A. Estalella (Ed.) An Ethnographic Inventory. Field Devices for Anthropological Inquiry (pp.192–199). London: Routledge.

– Farías, I. y Criado, T. (2023). How to game ethnography. En T. Criado & A. Estalella (Ed.) An Ethnographic Inventory. Field Devices for Anthropological Inquiry (pp. 102–111). London: Routledge.

– Pierotti, G. y Giordano, C. (2023). How to get caught in the ethnographic material.  En T. Criado & A. Estalella (Ed.) An Ethnographic Inventory. Field Devices for Anthropological Inquiry (pp. 102–121). London: Routledge.

28 de agosto de 2025 10:00-14:00 | Fragmentos de una etnografía futura: Prototipos para un Departamento de Umbrología

En esta conferencia quisiera poder hablaros de mi proyecto más reciente en curso, una colaboración con el Ayuntamiento de Barcelona que, en sus planes de adaptación climática, ha puesto de manifiesto la importancia del diseño de las sombras, convirtiéndolas en una Zona Crítica del cuidado urbano contemporáneo. 

Concepto

En muchos lugares del mundo, el calor ha dejado de ser un evento meteorológico abstracto, recurrente o estacional. Las mutaciones climáticas del presente están alterando nuestras culturas climáticas, con efectos desiguales y devastadores, requiriendo innumerables exploraciones sobre cómo articular formas de vida futura más plurales y cuidadosas. En un momento en que los profesionales del diseño y las administraciones se esfuerzan por encontrar adaptaciones urbanas futuras, las personas que trabajamos en el ámbito de los STS con una perspectiva etnográfica también tenemos un importante papel que poder jugar. Sin embargo, esto puede requerir adaptaciones cruciales de nuestra práctica etnográfica. 

Convencionalmente descrita como una práctica empírica, inmersiva y de naturaleza documental, con un objetivo descriptivo, hecha en el presente aunque atenta a las ramificaciones pasadas de los hechos observados, ¿cómo tomar en serio la necesidad de estudiar y de afectar al futuro del diseño urbano? En mi opinión, no sólo necesitaremos buenas descripciones, sino también una “etnografía futura”: con enfoques más prospectivos y especulativos, buscando afectar las sensibilidades de los profesionales del diseño urbano, para evitar que las llamadas a la acción desde el campo del diseño se impongan tecnocráticamente (es decir, sin considerar la multiplicidad de nuestras prácticas urbanas). 

Como parte de un trabajo etnográfico en los últimos dos años acompañando iniciativas de diseño de sombras en el espacio público en Barcelona, he sentido la necesidad imperiosa de responder a los prototipos urbanísticos con el prototipado de un espacio etnográfico colectivo: el “Departamento de Umbrología” (https://umbrology.org/), una entidad ficcional inspirada en la investigación artística, que trata de contribuir a la futurización especulativa de nuestras formas de habitar cuidadosamente en entornos urbanos recalentados; y lo hace mediante dispositivos de campo etnográficos como talleres de co-creación, juegos observacionales, paseos experienciales y prácticas de dibujo atmosférico en las que no sólo describimos las ciudades de las sombras del presente. También  tanteamos especulativamente fragmentos de una etnografía futura, sensibilizándonos a la importancia que tendrán las sombras en las transformaciones del cuidado urbano.

Referencias (para profundizar tras la conferencia, haré mención a argumentos que aquí aparecen)

29 de agosto de 2025 10:00-14:00 | Taller: Dar cuenta de la invención etnográfica de proyectos del Laboratorio de STS la UNAM

Concepto

En esta sesión quisiera aprender de vuestra inventiva en los trabajos en curso del Laboratorio de STS de la UNAM y ayudaros a pensar cómo documentarla para que inspire a otras personas. Ese es el espíritu que anima la plataforma xcol, https://xcol.org/

Para el taller, me gustaría pediros que traigáis (1) un objeto (preferiblemente con presencia material densa, no sólo una foto en el móvil; si es una foto, por favor, imprimidla); (2) varias copias impresas con una ficha de 1 página, como las del inventario etnográfico, sobre vuestro propio proyecto. Para inspiraros, os dejo este pequeño ‘how to’ que quizá pueda orientaros: https://xcol.org/xposition/writing-inventions-a-how-to-guide-to-approach-the-description-of-field-devices/ 

Para nuestra conversación inicial, me gustaría usar un método peculiar, una adaptación del “Seminario a la carta” que inventamos en 2014 en unos encuentros entre científicas sociales y diseñadores. Se trata de un juego de cartas para seminarios de lecturas con una metodología igualitaria cuyas reglas podéis consultar aquí: https://workshopalacarte.wordpress.com/castellano/ En este caso, las lecturas serán vuestras fichas.

Lectura preparatoria

  • Criado, T. S., & Estalella, A. (2023). Conclusion: Taking inventory. En T. S. Criado & A. Estalella (Eds.), An Ethnographic Inventory: Field Devices for Anthropological Inquiry (pp. 222-230). Routledge.
Categories
accessibility atmosphere caring infrastructures ecologies ecologies of support ethnographic experimentation events experimental collaborations heat and shade more-than-human movilidad research projects urban and personal devices

Comunitats a l’ombra (Departament d’Umbrologia, estiu 2025)

Aquest estiu al Departament d’Umbrologia estem duent a terme el projecte Comunitats a l’ombra (subvencionat per l’Ajuntament de Barcelona): un mapatge participatiu i un procés d’intervenció per tal de construir “comunitats a l’ombra” en el districte de Sant Andreu de Barcelona, liderat per Nusos Coop i Arquitectura de Contacte.

+info: https://umbrology.org/bcn2025/

***

Maig-Juny 2025

De les aules a la ciutat de les ombres

Activitat de les Setmanes d’Arquitectura 2025, organitzada per Arquitectura de Contacte amb Nusos Coop i el Departament d’Umbrologia.

Institut Escola Vapor i Molí (C. de Guardiola i Feliu, 7-9, 08030 Barcelona)
dt. 13 maig · 09:15 – 11:45, dt. 20 maig · 09:15 – 11:45, dt. 03 jun · 09:15 – 11:45

Tallers d’anàlisi i cocreació per empoderar els joves com a agents actius en el procés de transformació ecosocial de la ciutat que habiten.

Arran d’una necessitat ja expressada pel veïnat del barri de Sant Andreu de fer-lo més habitable —especialment durant l’estiu—, es proposa aquest projecte que incorpora els joves que habiten aquest espai de forma quotidiana (l’alumnat de l’Institut Escola Vapor i Molí) en el procés d’identificació d’aquesta necessitat i en el desenvolupament de possibles solucions.

Es duran a terme tres tallers amb l’alumnat de 4t d’ESO, seguint l’esquema següent:

Anàlisi d’usos. El focus no se centra tant en la lectura formal de la ciutat com en tot allò que hi passa en l’àmbit de la vida quotidiana. En aquesta sessió es comptarà amb l’acompanyament d’Umbrology, un col·lectiu d’antropòlogues i geògrafes que orienten l’anàlisi urbana a partir de l’ombra i els canvis socials que aquesta comporta.

Mapatge d’habitabilitat. L’objectiu d’aquesta sessió és entendre i fer visibles els factors que fan que alguns espais observats en la sessió anterior presentin una intensitat d’ús més gran i diversa. Aquesta activitat es realitzarà amb el suport de la cooperativa de ciència ciutadana Nusos, i inclourà la presa de dades com temperatura, humitat, etc.

Construcció col·lectiva d’estratègies. A partir de les conclusions extretes en les sessions anteriors, es dinamitzarà una sessió de cocreació per desenvolupar propostes de millora que reforcin la demanda d’ombres plantejada per la comunitat.

Relatoria

***

Cap a una senyalètica urbana del canvi climàtic

Passejada i taller de co-creació

20 de juny de 2025, 9:30-14:00 @ Sala U0.3, Universitat Oberta de Catalunya (c. Perù 52, 08018, Barcelona)

Passejada i taller de co-creació ideats per Tomás Criado i Zeynep Sıla Akıncı

Organitzat pel Departament d’Umbrologia @ CareNet de la Universitat Oberta de Catalunya, en col·laboració amb Arquitectura de Contacte i Nusos Coop

Plantejament

Caminar és una manera interactiva d’explorar i entendre una ciutat. A Barcelona, reconeguda com una de les ciutats més caminables, caminar és una activitat agradable. No obstant això, amb l’augment de la calor, caminar en els mesos estiuencs pot convertir-se en una activitat poc saludable i, fins i tot, perillosa.

Aquest taller convida a persones i entitats interessades pel canvi climàtic a les nostres ciutats, així com a recercaires i estudiants de les cièncias socials, les ciències ambientals, les arts i les disciplines del disseny urbà a pensar des de les seves experiències urbanes amb la calor i el sol: identificant espais de perill o exposició i ideant pràctiques col·lectives de protecció i cura.

Ho farem mitjançant dues activitats: primerament, passejarem al voltant de Can Jaumandreu observant, mesurant i cartografiant zones d’ombra (casuals o intencionals), imaginant-les en diferents estacions de l’any amb l’ajuda d’una app.

Després, traduirem aquestes experiències en un taller de co-creació per grups d’una senyalètica urbana del canvi climàtic, on abordarem diferents propostes, variant (1) els materials utilitzats, (2) els modes d’implementació, i (3) el públic objectiu. Creiem que la senyalètica pot esdevenir una pràctica col·lectiva rellevant per prendre consciència i intervenir els nostres espais públics en un context de canvi climàtic que posa en risc a molts diferents col·lectius i persones.

Tancarem amb un testeig i debat a l’exterior sobre les diferents propostes.

L’activitat està dissenyada per a un grup d’unes 20-30 persones participants.

Amb la participació de: Xavier Acarín, Barbara Adams (New School), Zeynep Akıncı, Adrià Bardagí (Arquitectura de Contacte), Marta Belev, Glòria Carrasco Turigas (IS Global), Sandra Carrizo (Asociación Española Contra el Cáncer-Barcelona), Maria Cifre (CareNet, UOC), Raquel Colacios Parra (TURBA, UOC), Tomás Criado (CareNet, UOC), Dennis Dizon, Ada Duran Berrojo, Marina Duran Lombardía (CareNet, UOC), Carme Garcia (Nusos Coop), Benjamin Gauchia (Oficina de Canvi Climàtic i Sostenibilitat, AjBCN), Andrea Nóblega Carriquiry (TURBA, UOC), Laura Oliveras (Agència de Salut Pública de Barcelona), Marina Pera (TURBA, UOC), Irene Ripoll Murcia, Sergio Ruiz Cayuela (IMPACTE, UAB) Isabel Ruiz Mallén (TURBA, UOC)

Relatoria

***

Juliol-Setembre 2025

Mapatge participatiu de les ombres del districte de Sant Andreu

[En procés]

Relatoria

Categories
experimental collaborations multimodal participatory & collaborative design of care infrastructures publications

Multimodales Arbeiten in der Public An­thro­po­logy – A Map of Interventions und kein Territorium. Ein Manifest

Hansjörg Dilger, Gisela Welz, Beate Binder and Thomas G. Kirsch recently edited the open-access German collection Public Anthropology: Wissenspraktiken und gesellschaftliche Interventionen der ethnologischen Fächer, published by Campus Verlag.

Von Ethnolog:innen wird heute erwartet, dass sie sich zu aktuellen sozialen Problemen und Debatten positionieren. Dieser Reader bietet erstmals einen Überblick über die vielfältigen Praktiken, Formate und Ansätze, mit denen das Vorhaben der »Public Anthropology« an Instituten der ethnologischen Fächer in Deutschland heute umgesetzt wird. In fünf Sektionen – Öffentlichkeiten, Kollaborationen, Positionierungen, Transformationen und Vermittlung – diskutieren Autor:innen verschiedener Karrierestufen praxisnahe Beispiele für öffentlich-ethnologisches Arbeiten. Sie machen sowohl die wissenschaftlichen und gesellschaftlichen Zugewinne der Public Anthropology als auch die damit verbundenen Herausforderungen sichtbar. Mit seinen fundierten konzeptuellen Rahmungen vermittelt der Reader Studierenden und Forschenden der ethnologischen Fächer wertvolles Hintergrundwissen zu (inter)nationalen Debatten im Feld der Public Anthropology. Gleichzeitig stellt er wichtige Ressourcen für das praktische Arbeiten in diesem Bereich bereit. Damit bietet er auch Anregungen für Wissenschaftler:innen und Studierende benachbarter Disziplinen ebenso wie gesellschaftliche Akteur:innen, die Interesse an Public Science haben.

Together with Judith Albrecht, Ignacio Farías, Andrew Gilbert, Carla J. Maier and Nasima Selim we publish a manifesto for multimodal work in Public Anthropology:

Multimodales Arbeiten in der Public An­thro­po­logy – A Map of Interventions und kein Territorium. Ein Manifest

Judith Albrecht, Tomás Criado, Ignacio Farías, Andrew Gilbert, Carla J. Maier & Nasima Selim

Abstract: Das Manifest betont das transformative Potenzial multimodaler Forschung in der Public An­ thro­ po­ logy und fordert eine institutionalisierte Evaluierung multimodaler Projekte. Multimodale Arbeiten wie Filme, Games, Graphic Novels und Ausstellungen ermöglichen durch ihre multisensorischen und kollaborativen Ansätz vielschichtigere Zugänge zu komplexen gesellschaftlichen und kulturellen Zusammenhängen als rein textbasierte Arbeiten. Das Manifest präsentiert Ergebnisse des Forschungsprojekts »Multimodal Appreciation«, darunter ein Toolkit zur Bewertung multimodaler Projekte. Anstatt sich als eine weitere Subdisziplin zu positionieren, wird multimodales Arbeiten in der Public An­ thro­ po­ logy als grundlegende Haltung gesehen, die Theorie, Praxis und gesellschaftliche Relevanz mit der Entwicklung neuer Evaluationskriterien und -praktiken, Publikationsformate und Öffentlichkeiten konsequent zusammendenkt.

Keywords: Multimodal; Evaluation; multisensorisch; multimedial; kollaborativ; Public An­thro­po­logy

How to quote: Albrecht, J., Criado, T., Farías, I., Gilbert, A., Maier, C.J. & Selim, N. (2025). Multimodales Arbeiten in der Public Anthropo­logy – A Map of Interventions und kein Territorium. Ein Manifest. In H. Dilger, G. Welz, B. Binder & T.G. Kirsch (Ed.) Public Anthropology: Wissenspraktiken und gesellschaftliche Interventionen der ethnologischen Fächer (pp. 473-490). Campus Verlag | PDF

Categories
caring infrastructures ecologies of support heat and shade press releases

Ombres > Entrevista Cope Midgia

Entrevista del día 26/05/2025 en la CADENA COPE – MIGDIA A COPE CATALUNYA i ANDORRA

Ja està en marxa el pla de Barcelona per ampliar espais d’ombra a la ciutat. L’objectiu és plantar més de 9.000 arbres el 2026 i també instal·lar 194 estructures i tendals per mitigar el sol i la calor. És una iniciativa que s’emmarca dins del Pla Clima, pensat per atenuar els efectes del canvi climàtic a la ciutat. Però hi ha una diferència clau en dècades anteriors, l’urbanisme a les ciutats es feia per potenciar el sòl i les activitats que necessiten espai i ara, en canvi, guanyar ombra és el principal objectiu. Però com es poden adaptar les ciutats a aquesta nova realitat des del punt de vista urbanístic, arquitectònic i també social? Entrevistem Tomás Criado, investigador del grup CareNet de la UOC.

Categories
atmosphere caring infrastructures ecologies ecologies of support heat and shade press releases techniques & ways of doing urban and personal devices

Ombres urbanes > Debat a Bàsics Betevé

https://beteve.cat/basics/barcelona-ombra-urbanisme-europeu-sol-problema/

Ahir vaig tenir l’oportunitat de debatre a Bàsics de Betevé amb la Sònia Hernández-Montaño – coordinadora d’arquitectura i salut del Col·legi d’Arquitectes de Catalunya – sobre els reptes urbans de la calor extrema i com reaprendre a viure a les ciutats d’avui posant l’ombra al centre

***

Barcelona té prou ombra? “Durant 200 anys l’urbanisme europeu s’ha obert al sol, ara és un problema”

Analitzem al ‘bàsics’ com es poden adaptar les ciutats a aquesta nova realitat des dels punts de vista urbanístic, arquitectònic i social

En marxa el pla de Barcelona per ampliar els espais d’ombra a la ciutat. L’objectiu és plantar més de 9.000 arbres d’ara al 2026 i també instal·lar 194 estructures i tendals per mitigar el sol i la calor. Es tracta d’una iniciativa que s’emmarca dins el Pla clima, pensat per atenuar els efectes del canvi climàtic a la ciutat.

Com es poden adaptar les ciutats a aquesta nova realitat des dels punts de vista urbanístic, arquitectònic i social? En una entrevista al bàsics Sònia Hernández-Montaño, coordinadora d’arquitectura i salut del Col·legi d’Arquitectes de Catalunya, considera que els tendals són infraestructures d’emergència però que “a llarg termini s’ha d’anar a la implementació de verd per tot l’avantatge que té i no només la generació d’ombra”.

L’investigador del grup CareNet de la UOC, Tomàs Criado, alerta que “estem en un moment d’emergència o fins i tot mutació climàtica”. Recorda que “en els darrers 200 anys l’urbanisme europeu s’ha obert cap al sol i ara ens trobem amb un problema. Hem de canviar la manera de com ser un habitant urbà”.

Per Criado, les ombres a més de protegir del sol i la calor, “fan la ciutat més inclusiva, sota l’ombra hi ha infants, gent gran…”. Per l’investigador, aquestes persones “haurien de reclamar la seva sobirania de les ombres i generar les que cadascú necessiti”.

Què fan altres ciutats per mitigar els efectes del canvi climàtic?

Altres ciutats del món també es preparen per a les altes temperatures, la calor i el sol i, més enllà dels arbres, proposen solucions per mitigar els efectes de l’escalfament. Alguns exemples els trobem a Sevilla i Màlaga, amb tendals als carrers, les illes de frescor de París, un joc d’ombres a Phoenix, vaporitzadors als carrers de Tòquio, el túnel de paraigües de Doha i les dunes i un oasi urbà a Abu Dhabi.

Video thumbnail
Categories
caring infrastructures ecologies of support ethics, politics and economy of care functional diversity & disability rights independent-living maintenance and repair objects of care and care practices politics and economy of care publications technical aids techniques & ways of doing telecare

Care in Fragments: Ecologies of Support Beyond Repair > Fragilities

Together with my colleague Vincent Duclos, during the pandemic we were invited to contribute to the thrilling book project Fragilities: Essays on the Politics, Ethics, and Aesthetics of Maintenance and Repair, compiled by Fernando Domínguez Rubio, Jérôme Denis and David Pontille.

The book features the work of many researchers who have been for a very long time a great inspiration to think of care and care practices in STS and beyond. As the editors position the book, this is:

An original essay collection that explores the generative dimensions of fragility, which can help reveal new life-affirming politics and ethics.

At a time when it may be easy to fall into a defeatist melancholia, if not outright pessimism, fragility offers an opportunity for a different kind of world-making. In Fragilities, Fernando Domínguez Rubio, Jérôme Denis, and David Pontille argue that we need to pay attention to the moments when the bodies, things, and worlds we inhabit begin to crack and reveal their fragility; it is in these instabilities that we can gain precious access to alternative ways of being. The essays in this collection explore how the work of care, maintenance, and repair compose with, rather than struggle against, fragilities.


Fragility forces us to reckon with the precariousness and contingency of life and to use this reckoning as a starting point to build and nurture life-affirming politics and ethics. The book explores fragility in four categories—bodies, environments, labor, and politics—and proposes to consider in each situation what/who is rendered visible, what/who is made absent, what is considered normal, and what is deemed strong and stable versus what is deemed fragile. The volume includes a strong line-up of leading and emerging scholars from a wide array of disciplines, including anthropology, social studies of science, disabilities studies, and sociology.

As the editors powerfully discuss in the conclusions, ‘fragility’ might operate less as a closed analytic and more as a ‘sensitising device’, a provocation of whose effects we need to take care of when deploying it in our analyses:

“No object or living being is fragile in itself. What matters is when, why, and by whom it is considered and treated as fragile: through which mode of attention, by which gestures and instruments, according to which collectives, in which situation, and among which interdependencies.” (p. 253)

“Resisting reductionism and cultivating discomfort are two crucial perceptual, affective, and conceptual operations that thinking with fragility helps to carry out. Thus, as a situated, relational, and ambiguous concept, fragility allows us to “stay with the trouble” …It is as much sensitizing and provocative as it is troubling. This dimension of what fragility does is particularly important when the concept is associated with repair, maintenance, and care, as it is in this collection. There is, indeed, a serious risk of romanticizing these practices as if they were intrinsically good and fair … care needs to be unsettled in order to escape reification and conservatism” (p.259)

“As troubling as it may be, thinking with fragility does not lead to paralysis or infinite oscillations. On the contrary, it unfolds the present and its openness and allows us to connect aspects of the past with possible futures that call for action.” (p.260)

***

The book has just appeared not just as a paperback but, as a fully open access e-book, downloadable here.

Thanks for putting this together Fernando, Jerôme and David, what a treat!

***

Our contribution, written at the height of the pandemic, reflected on our fieldwork projects: Vincent’s on MOS@N, a mobile health (mHealth) initiative implemented in Nouna, rural Burkina Faso, and myself’s on the do-­ it-­ yourself (DIY) collective En torno a la silla in Barcelona, Spain. Here you have it.

Care in Fragments: Ecologies of Support Beyond Repair

Writing almost two years into a global pandemic response gone wild (ripe with vaccine colonialism, securitarian nationalism, and blatantly unequal exposure to the virus), with public infrastructures in shambles, amid the splintering effects of ­ decades of neoliberal policies and centuries-­ long settler and white supremacist vio­ lence, it seems pretty safe to suggest that care is falling to pieces. Care, a series of practices by which life is supported and made to thrive, is in fragments. When dealing with such a state of affairs, care thinking can become complicit with a tendency to subsume care, and indeed the organization of collective life, ­ under a proj­ect of repair understood narrowly as a mere recovery of lost function.

But what if taking care beyond repair entailed attending to fragmented lives without any hope of return to a lost unity or to a retrieved “normality”? Even in fragments, care demands to be defended—­ perhaps, even, especially in fragments. The often disempowering or weakening effects of fragmentation are well documented. In this chapter, however, we examine how fragmentation may also give rise to, intensify, and pluralize the relations that hold and support lives—­ precariously composing what we call “ecologies of support”. By exploring fragments and their afterlives, we aim to contribute to thinking about fragility not merely in the negative form of a loss, as the notions of ruins, degradation, or decay tend to pose. Rather than drawing from the reparative and restorative approaches that often haunt maintenance and repair studies, this chapter focuses on the endurance of fragments and how they may multiply and unfold in unexpected ways. 

How to quote: Criado, T.S. & Duclos, V. (2025). Care in Fragments: Ecologies of Support Beyond Repair. In F. Domínguez Rubio, J. Denis & David Pontille (Ed.) Fragilities: Essays on the Politics, Ethics, and Aesthetics of Maintenance and Repair (pp.139-157). MIT | PDF

Categories
animals atmosphere caring infrastructures city-making collectives ecologies ecologies of support functional diversity & disability rights heat and shade older people publications

La vida en la sombra / La vida a l’ombra / Life in the shade > CCCB Lab

Publicado / Publicat / Published @ CCCB Lab (10/04/2025)

Mujer caminando por la sombra. Szentendre, Hungría, 1926

Mujer caminando por la sombra. Szentendre, Hungría, 1926 | Fortepan / Preisich család | Dominio público

[ES] El urbanismo de la modernidad puso al Sol en el centro. Pero los peligros de su exposición excesiva, agravados por la crisis climática, exigen repensar la arquitectura y el espacio público desde la sombra.

[CAT] L’urbanisme de la modernitat va posar el Sol al centre. Però els perills d’exposar-s’hi excessivament, agreujats per la crisi climàtica, imposen repensar l’arquitectura i l’espai públic des de l’ombra.

[EN] The urban architecture of modernity placed the Sun centre stage. But the dangers of over-exposure to the Sun’s rays, aggravated by the climate crisis, are forcing us to rethink public spaces and architecture from the perspective of shade.

Para citar / Per citar / How to quote: Criado, T.S. (10/04/2025) La vida en la sombra / La vida a l’ombra / Life in the shade. CCCB Lab

Categories
caring infrastructures city-making ecologies functional diversity & disability rights heat and shade press releases publications

Peisaje umbroase: prototipuri pentru un departament de umbrologie > Antropologie cu impact

Miruna Ioana Voiculescu and the team of the Romanian platform of public anthropology Antropedia have gifted me with this wonderful summary in Romanian of the attempts at prototyping a Department of Umbrology – a presentation given in the most recent EASA – as part of their Anthropologie cu impact series.

Thank you all for this wonderful initiative and the beautiful rendition of our work!

Peisaje umbroase: prototipuri pentru un departament de umbrologie

This article is part of Antropedia’s project “Local Knowledge, Global Trends – 100 Perspectives from Antropology”, co-financed by the Administration of the National Cultural Fund (Romania). Narrative poster illustrated by Teodora Predescu,  ArtiVistory Collective.

**

Vorbim despre antropologie aplicată atunci când o cercetare are, pe lângă obiectivul înțelegerii și explicării unui context social, și misiunea de a găsi soluții pentru problemele cu care se confruntă grupurile studiate. Din Barcelona vine exemplul unui antropolog implicat într-un proiect de urbanism, care sprijină primăria în dezvoltarea unor prototipuri de umbrare. La Berlin, într-o cercetare doctorală despre afect și reprezentare a migrației/migranților a fost integrat un atelier în care migranții queer au realizat fanzine și au descoperit astfel o arenă pentru exersarea activismului. Proiectele de antropologie aplicată capătă amploare pe măsură din ce tot mai mulți cercetători încep să-și pună întrebarea: cum pot antropologii să aibă un impact în „lumea reală”, din afara mediului academic? 

Peisaje umbroase: prototipuri pentru un departament de umbrologie

Articol bazat pe prezentarea cu titlul Shady landscapes: prototypes for a department of umbrology susținută de Tomás Criado (Open University of Catalonia) în cadrul conferinței EASA 2024, documentat de Miruna Ioana Voiculescu 

Podcast Sfertul Academic

Fără soare nu ar exista viață pe pământ, dar ce se întâmplă când soarele ne face rău sau chiar ne pune viața în pericol în condiții de caniculă extremă? Aceasta este întrebarea de la care pornește cercetătorul Tomás Criado, afiliat la OUC (Universitat Oberta de Catalunya), în prezentarea sa „Peisaje umbroase: prototipuri pentru un departament de umbrologie”, concentrându-se pe lecțiile învățate din experiența sa cu primăria din Barcelona. În ultima perioadă, accelerarea schimbărilor climatice a scos în evidență vulnerabilitatea deosebită a orașelor cu populațiile lor foarte mari și infrastructurile complexe dificil de adaptat la noile condiții și, prin urmare, nevoia urgentă de a găsi soluții. Unul dintre primele lucruri pe care am fost obligați să le reconsiderăm este relația cu mișcarea soarelui pe cer și, implicit, să redescoperim umbra în forme și practici mai vechi sau mai noi. Și odată cu noi, administrațiile locale și proiectanții de toate felurile au fost obligați să facă loc umbrei și umbririi în discursurile și acțiunile lor. Tot mai mult calitatea de a fi locuibil a unui oraș depinde de protecția pe care o oferă de efectele nocive ale soarelui, astfel că modesta umbră devine o resursă publică.  

În Barcelona, verile excesiv de toride ale ultimilor ani, în combinație cu umezeala, au contribuit la disconfortul tot mai accentuat al locuitorilor, iar, din perspectiva grijii pentru cetățenii lor, combaterea caniculei extreme a devenit o prioritate pentru autorități. Astfel, primăria Barcelonei a produs un ambițios „plan al umbrei”, parte din Planul climatic 2018-2030 care cuprinde o gamă foarte diversă de măsuri de la intervenții în spațiile publice, refugii climatice, infrastructuri verzi, infrastructuri pentru umbră, itinerarii bioclimatice, până la încercări de decarbonizare a răcirii clădirilor, finanțarea soluțiilor bazate pe pompe de căldură, având în vedere mai ales sărăcia energetică.  

Sub umbrela generoasă a acestui plan, Departamentul pentru schimbare climatică și sustenabilitate din cadrul primăriei Barcelonei, în colaborare cu BIT Habitat Foundation, a inițiat un proiect de ecologie urbană pentru a identifica soluții de umbrire adaptate orașului catalan. Trei consorții alcătuite din birouri de arhitectură, dar și cooperative ale arhitecților, cooperative sociale, lucrători în lemn și furnizori de sere agricole au primit 100.000 de euro pentru a produce un prototip de „umbrar” care să fie instalat într-un spațiu public unde plantarea copacilor nu e posibilă și a cărui eficiență să fie monitorizată. Deocamdată există trei prototipuri (În umbra mozaicului (trencadís); Marea de umbre; Oază. Umbră pentru toți) care, începând cu 29 septembrie 2024, vor fi testate timp de patru luni în oraș (se pot vedea aici: https://www.barcelona.cat/infobarcelona/en/tema/urban-planning-and-infrastructures/the-bit-habitat-challenge-prototypes-are-now-starting-to-provide-shade-2_1424415.html). 

Autorul prezentării a ajuns să fie implicat în proiectul de urbanism al municipalității după ce inițial și-a propus să facă o etnografie a acestei etape a „planului umbrei”, asistând doar la întâlnirile tehnice dintre realizatorii prototipurilor și diverșii specialiști urbaniști ai primăriei. Pe măsură ce ședințele se apropiau de final însă, cercetătorul a oferit gratuit consultanță privind „monitorizarea socială” a prototipurilor, uitându-se în special la felul în care oamenii le folosesc efectiv, dar și la cum cei implicați în realizarea lor înțeleg dimensiunea socială și climatică a proiectului și urmărind procedura internă prin care, pe baza prototipurilor, municipalitatea planifică licitații viitoare.

Din această postură, autorul s-a confruntat cu limitările sancțiunilor și ale soluționismului (ideea că tehnologia poate rezolva toate problemele) și, mai ales, cu neajunsurile evaluării impactului social după implementare. Inspirați de o povestire de Tim Horvath („The Discipline of Shadows”), împreună cu etnograful urban columbian Santiago Orrego, care lucrează în Berlin, au avut ideea creării unui departament de umbrologie, o disciplină dedicată studiului vieții urbane a umbrelor, dar și al intervențiilor în spațiul urban după modelul Los Angeles Urban Rangers (http://www.laurbanrangers.org/site/). Acesta este un grup de activiști urbani care oferă drumeții și plimbări cu ghid dintr-o perspectivă critică, cercetând și încurajând explorări alternative ale relației cu mediul urban din Los Angeles. Cei doi cercetători și-au imaginat și organigrama unui astfel de departament de umbrologie din cadrul unei primării: un topograf al umbrelor, un cercetător-creator de umbre, un cartograf al luminii soarelui și un analist al rezilienței umbrei comunitare. 

Mai departe, în cadrul proiectului său etnografic, s-a conturat ideea unui prim atelier de cinci zile, The City of Shades (Orașul umbrelor) ținut în iunie 2024, la Barcelona, la care au participat 15 specialiști, dar și studenți din științe sociale, arhitectură etc. și care și-a propus să testeze soluțiile birocratice printr-o serie de plimbări cu ghid, inclusiv vizite în locurile în care urmau să fie construite prototipurile de umbrare ale primăriei. În timpul unei astfel de vizite, când grupul încerca să descrie diferența dintre umbra privată oferită de copertinele barurilor sau cafenelelor și spațiile publice însorite, un participant și-a exprimat intuiția că „umbra nu e un spațiu, e o regiune”. Astfel, explică autorul prezentării, umbra nu mai este un spațiu măsurabil, un ansamblu de module și forme, ci un teritoriu traversat de relații de putere, fluxuri de circulație și de cunoaștere, care poate fi și este disputat de diferiții actori. Toate aceste concluzii au fost transformate într-o fanzină.

În încheiere, un potențial departament de umbrologie și umbrologii săi ar putea constitui, din perspectiva autorului, o ecologie a sprijinului* care să însoțească implementarea prototipurilor de umbrare ale municipalității din Barcelona, atrăgând atenția asupra existenței diferitelor teritorii din oraș și a inegalităților dintre ele și deschizând discuția despre cum putem trăi cu toții în ecologii urbane mai umbroase – cu alte cuvinte, să ajute la integrarea dimensiunii sociale din faza de proiect, ori nu tratarea ei ca încă o problemă tehnică, de rezolvat după realizare.     
____________

* Ecologii ale grijii (ecologies of care) și ecologii ale sprijinului (ecologies of support) sunt noțiuni folosite de autorii care au prezentat în acest panel (Către o grijă atmosferică: anularea violenței ecologice, experimentarea cu ecologii ale sprijinului) pentru a descrie multitudinea de reacții și soluții individuale sau colective (inclusiv alături de alte specii) la schimbările atmosferice determinate de încălzirea globală și alte fenomene asociate schimbărilor climatice tocmai pentru a sublinia interdependența și practicile care apar sau sunt redescoperite pentru a ne recalibra relația cu mediul înconjurător.   

Categories
atmosphere caring infrastructures design intraventions ecologies events older people participatory & collaborative design of care infrastructures politics and economy of care re-learning design technical aids techniques & ways of doing uncommoning urban and personal devices

“Contested Futures: Unsettling ageing, ecological, and digital transitions” workshop (UOC, March 31-April 1)

The Open University of Catalonia’s CareNet research group is pleased to invite you to «Contested Futures: Unsettling ageing, ecological, and digital transitions», an interdisciplinary symposium about the role of futures in research on ageing, climate crisis, and digitalisation. 

Free registration here: https://symposium.uoc.edu/131218/programme/workshop-contested-futures-unsettling-ageing-ecological-and-digital-transitions.html

On the 31st of March, we invited international STS scholars to theorise and empirically analyse the imaginaries, practices and narratives of the future in these three areas. 

  • Helen Manchester (University of Bristol, UK),
  • Judith Igelsböck (Open University of Catalonia, Spain),
  • Uriel Fogué (Universidad Politécnica de Madrid, Spain),
  • Alex Wilkie (Goldsmiths, University of London, UK).

More about them here

On the 1st of April, we will have a hands-on and participatory workshop on future methods. This workshop is designed to foster a collaborative and speculative exploration of methods, practices and ideas on how to analyse, perform, reimagine and produce futures. Participants of this workshop are the invited international speakers and UOC scholars working on future studies.

What is this workshop about?

Ageing, climate crisis, and digitalisation are three domains deeply shaped by imaginaries, narratives, and prospective practices in which the futures of modern societies are constantly negotiated and contested.

Across these research fields, we observe a recurring invocation of potential futures – futures that have not yet materialised and remain uncertain but still are already shaping the present. These futures often appear in dystopian terms, as threats and risks: ageing, framed as a “demographic bomb” or “grey tsunami” that will overwhelm healthcare and social systems; a world becoming increasingly uninhabitable and unequal due to global warming and extreme weather; and the strangeness of artificial intelligence, as the boundaries between truth and falsehood, knowledge and ignorance, get blurred.

Public policy frames these futures as “challenges”, threats that are also presented as opportunities. They imply an obligation to transform the present in preparation for the future. Anticipating these futures acts as a call to action in the present, shaping life in advance and directing it toward specific horizons. For this reason, these “challenges” are often linked to various transitions –demographic, eco-social and digital– that require the continuous production of new knowledge and innovations.

To mitigate the so-called “demographic bomb”, policies on healthy ageing, ageing biomedicine, and gerontechnology seek to build a future in which people live longer without falling ill, maintain their independence, and defy the effects of ageing. To reconcile the climate crisis with capitalist progress, new technological solutions are emerging: space colonisation, geoengineering, urban adaptation, sustainable infrastructures, green energy. Responding to the risk of losing the ability to distinguish between truth and falsehood, between knowing and not knowing, new initiatives are being developed to promote responsible, ethical and inclusive artificial intelligence.

All of this shows how the future, far from being settled, is an object of contestation. We are concerned with how futures are not only imagined, anticipated, and enacted, but also cancelled, ignored, destroyed, and even colonised.

A space for reflection and practice

In this workshop, we invite scholars working in these three areas to explore questions such as:

  • What futures guide research on ageing, climate change, and digitisation?
  • To whom do these futures belong?
  • Who is empowered to imagine, to narrate, and to generate future-oriented practices-and who is not?
  • Which futures prevail? Which are silenced?
  • In what ways are futures being brought into the present and presents brought into the future? By what means, by what practices, by what methods?
  • What are the effects of power that their anticipation generates, and on whom?

We do not wish to approach these questions solely through theoretical reflection or through the empirical analysis of practices and narratives of the future — although both of these remain essential. Rather, we seek to foster an exchange of practices, methods, and techniques that enable us to think, analyse, transform, reimagine, and reconstruct futures. Thus, this is an invitation to explore the potential of participatory methods, speculative design, arts-based methodologies (visual, performative, etc.), and game-based approaches, among others. We want to create a space not only for analysing futures, but also for experimenting with and constructing new ways of imagining and inhabiting futures.

Schedule

Day 1 – Monday, March 31st

10:00 – 10:30h – Welcome and introduction

10:30 – 11:45h – Session 1

“Communities at the Margins: temporalities and sociodigital futures-in-the-making”

Helen Manchester (University of Bristol)

This presentation draws on our experiences co-producing Sociodigital futures (SDF) research with older adults living at the margins in the UK. We adopt a feminist technoscience approach to how SDF are claimed, imagined and acted upon, working with principles of design justice (Constanza-Chock, 2020) and anticipatory orientated design approaches (Korsmeyer, Light and Grocott, 2022).

We have found that the concept of SDF can be at best, intriguing and difficult to grasp; and at worst, alienating and insensitive. Its ‘digital’ component seems to dictate closed-down futures and fear and overwhelm seem to be dominant affective responses. In parallel, the emphasis on ‘futures’ is often perceived as disregarding present, immediate concerns such as the cost-of-living crisis and austerity politics (Brannen and O’Connell, 2022).

Given this we are developing our anticipatory design practices that start from what matters to older adults living at the margins and their lived, felt, embodied encounters with sociodigital infrastructures in the complex, thick present (Haraway, 2016). 

Discussant: Blanca Callén (CareNet, Universitat Autónoma de Barcelona)

“A Twin Future: Explorations on Interactive Storytelling “

Judith Igelsböck (Universitat Oberta de Catalunya)

Digital twins are presently advertised as intelligent and dynamic replicas that are taking digital representation onto the next level. Digital twins can be deployed to monitor and “optimize” processes in a broad range of application areas such as disaster management, health care, or urban development. 

Promoters of this emerging technology capitalize on our fascination with twins and the cliché that twinship “represents the ideal form of attachment” (de Bres 2024) and introduce the digital twin as a loyal companion that is intuitively and benevolently supporting the well-being of its ‘real-world’ equivalent. Potentially more problematic facets of digital representation, such as matters of ownership, artificial (in)justice, transparency or (ir)reversibility get out of sight. 

In the presentation, I will share my interdisciplinary and collaborative attempts at critically engaging with the creation of digital twin futures beyond utopia and dystopia. These processes could be inspired by (human) twin studies and twin fiction and the various twin kinds and ways of “twinning” and “un-twinning” (Viney 2021) that have been described and lived, devicing the twin-metaphor and using interactive storytelling to open up space for thinking about the future of digital representation.

Discussant: Daniel López (CareNet, Universitat Oberta de Catalunya)

11:45 – 12:00h – Coffee break

12:00 – 13:15h – Session 2

“Futures: still remains”

Uriel Fogué (Polytechnic University of Madrid)

Assuming the ecological performativity of architecture entails understanding constructive and spatial processes as complex frameworks where commitments of different kinds are established. Based on a series of experiences developed over the last few years, this lecture seeks to think of architectural projects as ecological contracts and their constructive details as ecological portals that materially assemble more-than-human pasts, presents and futures.

Discussant: Tomás Criado (CareNet, Universitat Oberta de Catalunya)

“Energy Probes: Speculative Co-Design with More-than-Human Communities”

Alex Wilkie (Goldsmiths, University of London)

This presentation explores how inventive and practice-based design methods, combined with Science and Technology Studies, have been deployed to understand and intervene in the practices, hopes and futures of UK-based energy communities engaged in energy transitions. In so doing, I explore how such interdisciplinary methods shape collective engagement with futures, social data production, and nonhuman involvement. Drawing on UK-based fieldwork and co-design, it considers how more-than-human Engagement Workshops, idiotic Energy Probes, and visual Energy Workbooks challenge social science assumptions about method, energy demand reduction, more-than-human participation and data collection. Rather than impartial data elicitation tools, these speculative techniques act as generative and possibilistic methods, aimed at eliciting data on aesthetic and material energy practices, community composition and energy futures. Positioned within debates on futures and inventive methods, this research rethinks engagement and agency in the context of socioecological crises.

Discussant: Israel Rodríguez (CareNet, Universitat Oberta de Catalunya)

13:15 – 13:45h – Final discussion

Day 2 – Tuesday, April 1st

The aim of the second-day workshop is to enable academic exchanges and mutual learning on futuring methods among UOC research groups and invited speakers. This dynamic approach allows researchers to learn from each other and adapt best practices to their own projects, fostering an environment of continuous collaboration and growth. Participants will showcase various futuring methods, engage in the collaborative design of specific methods, and discuss their relevance for the social sciences and humanities. 

10:00 – 10:30h – Welcome and presentation

10:30 – 12:00h – Futuring methods showcase 

  • Helen Manchester (Bristol University)
  • Alex Wilkie (Goldsmiths College, University of London)
  • Maria Heras (TURBA, UOC)
  • Andreu Belsunces (CNSC, UOC)
  • Toni Roig & Elisenda Ardèvol (Mediaccions, UOC)

11:05 – 11:20h – Coffee break

11:20 – 12:40h – Design your method!

12:40 – 12:55h – Coffee break

12:55 – 13:20  – Presentations and discussion

Sponsors

CareNet | UOC

“Ageing Cities: The futures of late life urbanism in the Spanish coast” project, supported by a 2024 Leonardo Grant for Scientific Research and Cultural Creation from the BBVA Foundation

Categories
caring infrastructures collectives concepts ecologies ecologies of support more-than-human publications

La crisis de las crisálidas > Agenciamientos ecológicos

Con la curadoría de Fran Quiroga de Concomitentes, la editorial Bartlebooth acaba de publicar la compilación Agenciamientos ecológicos. Arte y gobernanza en la era de la crisis climática.

¿Qué capacidad tienen las comunidades para gestionar sus recursos, enfrentar la crisis ecológica e imaginar alternativas futuras? ¿Qué formas de reconsiderar las relaciones con el ambiente, la naturaleza y otros seres podemos encontrar? ¿Qué rol pueden jugar el arte contemporáneo y los procesos de participación pública para vislumbrar y movilizar deseos hacia la transformación social

Agenciamientos ecológicos reúne ensayos, experiencias y propuestas para rearticular la relaciones entre comunidades, territorios y futuros viables a través de procesos artísticos. Busca reconocer, en diferentes territorios y geografías, prácticas, léxicos y discursos que ponen de manifiesto la agencia de las comunidades en procesos de autogobierno, poner en cuestión las visiones heredadas en la concepción de lo que nos rodea y la capacidad del arte contemporáneo y la participación comunitaria para catalizar nuevos relatos y narrativas con los que enfrentar la crisis de imaginación ante un futuro climático incierto.

Con textos de Elisa Aaltola, Christian Alonso, Natalia Balseiro, Graham Bell Tornado, Marisol de la Cadena, Concomitentes, Katalin Erdődi, Alfredo Escapa, Brais Estévez Vilariño, Llorián García Flórez, Yayo Herrero, Michael Marder, Tomás Sánchez Criado, Antje Schiffers y Fran Quiroga

Gracias a su amable invitación a colaborar en la propuesta, Brais Estévez Vilariño y yo participamos del volumen con el siguiente capítulo:

La crisis de las crisálidas. Reactivar la política en el fin del mundo

Hace ya más de diez años, la inestabilidad, la falta de horizonte, la ruptura de sentido o, dicho de otro modo, la falta de suelo o su desahucio precipitó intentos y tentativas generativas de salir al encuentro del otro. Esa fuga permitió elaborar en común lo que nos pasaba con relación a la crisis que bloqueaba nuestras vidas desde 2008. Sin embargo, hoy, esa falta de suelo común nos sitúa en un vacío del que nos defendemos desde el yo, a donde parecemos habernos desterrado. Entre los impasses de la época y la desorientación generalizada ante un mundo que nos desafía con un sinfín de amenazas y horizontes apocalípticos, se extienden el malestar y la angustia. La angustia es un afecto que pasa por el cuerpo, pero quizá convenga pensarlo como señal de un momento inquietante. Aunque muchas veces no resulte sencillo discernir el origen de la angustia, en este texto queremos tantear una genealogía posible del malestar de la época y sus efectos políticos paralizantes. Para ello, provocaremos un encuentro entre la teoría psicoanalítica y el pensamiento ecológico de Bruno Latour e Isabelle Stengers.

Cómo citar: Estévez Vilariño, B. & Criado, T.S. (2025). La crisis de las crisálidas: Revitalizar la política en el fin del mundo. In F. Quiroga (Ed.) Agenciamientos ecológicos. Arte y gobernanza en la era de la crisis climática (pp. 21-38). A Coruña: Bartlebooth | PDF